Sfântul Vlasie a trăit în vremea marilor prigonitori ai creștinilor. Conducătorii vremii căutau orice motiv pentru a pedepsi neascultarea poporului care nu se închinau idolilor vremii.
Viață dedicată propăvăduirii credinței
Trăind în asemenea timpuri, Sfântul Vlasie a plecat în munți unde își petrecea ziua în tihnă, rugându-se la Dumnezeu, cu blândete si bucurie. Peștera în care sfântul trăia era mereu incojurată de animale sălbatice, dintre cele mai fioroase, care stăteau liniștite uitându-și parcă latura lor fioroasă cât timp se aflau in preajma lui Vlasie. În perioada aceea, conducătorii organizau vânători de animale si văzând oștenii mulțimea de animale sălbatice care stăteau liniștite in fața peșterii, au dat de veste căpeteniilor ca lucruri extraordinare au loc în pădure.
Sfântul Vlasie este chemat să explice de ce aceste animale sunt atât de blânde în preajma lui. Manifestarea credinței în Dumnezeu, minunile pe care le săvârșise și de care se auzise în tot tinutul, determină încarcerarea acestuia și pedepsele nenumărate aplicate de către soldați. Una dintre minunile sfântului a inclus și salvarea de la ucidere a singurului animal al unei femei care, văzând ca își pierde singura sursa de hrană pentru că fusese luată de către un lup, a fugit la sfânt pentru ajutor. Vlasie a liniștit femeia și i-a promis că animalul ei se va întoarce nevătămat la ea. Și așa a fost.
Credința nemărginită în Dumnezeu
Chinurile la care a fost supus nu i-au slăbit credinta în Dumnezeu, ba din contră i-au întărit-o, motiv pentru care soldații au primit ordin sa îl înece. Dar Sfântul Vlasie, făcând semnul Crucii, a putut să meargă pe apă ca și pe uscat.
În data de 11 februarie Sfântul a fost ucis prin tăierea capului, iar femeia al cărei animal a fost salvat de către Sfânt, a făcut pomană întru pomenirea sufletului Sfântului. Gestul ei a fost apoi preluat de către mulți credincioși întru Hristos de-a lungul anilor, aceștia aducând la biserică lumânări si tămâie pentru lumina celor trecuți la cele veșnice.
Sursa foto: pixabay