Trăim vremuri de răstriște în care la doar un pas de țara noastră, semenii duc pe umeri teroarea unui război apărut de nicăieri, în care mamele și copiii au de suferit amărăciunea de a-și abandona bărbații și tații în goana disperată după supraviețuire. O imagine dezolantă a secolului în care nimeni nu credea că într-o Europă civilizată mai poate izbucni un astfel de conflict armat. Ei bine, inevitabilul dureros s-a produs, iar o lume întreagă privește de pe margine cu compasiune vizavi de cei suferință, invadați de batalioanele rusești.
Întregul tablou dur este parcă mai distorsionat prezentat pe canalele de știri, semănând astfel în sufletele tuturor teama, teroarea și deznădejdea.
Să umplem bisericile pentru a căuta liniștea sufletească în astfel de momente
Teamă, depresie, durere, boală; sunt cuvinte extrem de dure care au însă un punct comun:necredința. Trăind astfel de vremuri cu teamă, putem atrage boli sufletești și chiar trupești, uitând că avem în mână arma cea mai de preț lăsată de Dumnezeu pe pământ: rugăciunea. Vom găsi pacea în genunchi, în biserică sau acasă, în fața icoanelor și candelei aprinse rostind cu ardoare rugăciuni.
Cu siguranță, nici liniștea noastră sufletească și nici mila Domnului nu vor veni asupra noastră dacă ne „hrănim” cu numeroasele știri și informații de multe ori distorsionate care nu fac decât să ne îndepărteze și mai mult de drumul nostru spre credință. Să ne amintim cum luptele de apărare a țării noastre erau purtate de domnitori cu semnul Sfintei Cruci, care aducea întotdeauna biruința. Astfel, într-un astfel de război actual nu ne rămâne decât rugăciunea, credința și milostenia. Este esențial să nu uităm să întindem o mână celor greu încercați, a celor ce poartă pe canalele de știri titulatura rece de „refugiați”. Frați ai noștri întru Domnul, aceștia ne sunt semeni, față de care avem datoria de a ne oferi sprijinul.