In fiecare an pe 20 decembrie Biserica Ortodoxa il cinsteste si praznuieste pe Sf. Sfintit Mucenic Ignatie Teoforul.
Acest sfant se numea „Teoforul”, care inseamna „purtatorul de Dumnezeu”. Ignatie a fost acel copil pe care Mantuitorul nostru Iisus Hristos il ia in brate cand spune: „Lasati pruncii si nu ii opriti sa vina la Mine, ca unora ca acestia este imparatia cerurilor”.
Dupa moartea lui Evod, Sfantul Sfintit este hironit de Sfintii Apostoli ca Episcop al Antiohiei. Ioan Gura de Aur spune ca in timpul celor 40 de ani cat a condus turma Mantuitorului, Ignatie a fost un adevarat parinte a crestinilor din Antiohia.
In timpul perioadei negre in care imparatul Domitian porni persecutia crestinilor, Ignatie incurajeaza toti credinciosii, fie cu sfaturi, fie cu rugaciuni. Traian, in perioada in care acesta se afla pe piscurile inalte ale gloriei, in anul 106 cucerise Dacia Traiana, una dintre cele mai bogate tari din intreaga Europa. Serbarile si bucuria survenita in urma cuceririi au tinut 123 de zile.
La Roma in amfitreatru au murit peste 10.000 de gladiatori si 11.000 de animale salbatice, iar populatia fusese scutita de dari. In 107, Traian incepu razboi cu Partitii. Acesta dorea sa instaureze linistea in cel mai departat tinut al rasaritului. In drumul sau poposi si in Antiohia, fosta capitala a regilor Seleucizi, loc de bucurie si petrecere a tuturor romanilor instariti. Acest oras purta timp de sase secole denumirea de „Regina Orientului”, denumire data de Pliniu. Paganii locului merg la Traian, spunandu-i imparatului faptul ca Ignatie era crestin si il cinsteste pe Mantuitorul nostru Iisus Hristol, cel osandit de Pilat.
Traian ii ceru lui Ignatie sa aduca jertfa zeilor, insa bunul Episcop refuza. Pentru nesuordonarea de care a dat dovada este trimis la Roma pentru a fi dat fiarelor sarbatice in circ. Fiind pazit de zece soldati si insotit de diaconul Filon si de Agatopod pleaca spre Roma. In calatoria sa, de-a lungul drumului indemna pe toti credinciosii pe care ii intalnea sa asculte de episcopii si de preotii lor si sa nu cada capcana idolilor si invataturilor eretice.
Intr-un final, ajuns la Roma, Sfantul Ignatie primeste cununa muceniciei dupa ce este aruncat intre toate animalele salbatice care ii sfasie trupul.