Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Cuviosul Ioanichie cel Mare in fiecare an pe data de 4 noiembrie.
Cuviosul Ioanichie cel Mare s-a nascut in provincia Bitinienilor in al douazeci si patrulea an al domniei tiranului Leon Isaurul, luptator impotriva icoanelor sfinte. S-a nascut din parinti crestini, iar pe tatal sau il chema Miritrichie iar pe mama sa, Anastasia.
Pe cand avea patruzeci si trei de ani Ioanichie mrsese impreuna cu imparatul pentru a lupta impotriva bulgarilor. In lupta, cuviosul nostru a dat dovada de foarte multe acte de vitejie si a omorat foarte multi bulgari, ocrotindu-i pe cei alaturi de care lupta si care stateau inaintea imparatului. Refuzand bogatiile, marirea si cinstea pe care imparatul pagan voia sa i-o ofere, acesta se retrage pe muntele Olimpului.
Ioanichie, auzind o voce dumnezeiasca urcase si mai sus pe munte pana gasi doi monahi care se putnicisera patru decenii si care nu au fost vazuti niciodata de nimeni. Monahii se hraneau cu buruienile salbatice pe care natura le oferea si erau imbracati in rase de par. Ioanichie auzi de la acestia exact ce avea in cuget.
Primind binecuvantarea lor, pleca din acel loc pana pe muntele Trihalicului iar mai apoi va poposi la Manastirea Avgarilor si in muntii Cunduriei.
Acesta invata treizeci de psalmi, ii canta alaturi de acest tropar: „Nadejdea mea este Dumnezeu, scaparea mea este Hristos, acoperamântul meu, Duhul Sfânt”.
Umbland prin multe locuri si savarsind foarte multe minuni, fericitul merge la Manastirea lui Antidie, unde isi va da sufletul in mainile domnului pe cand avea deja o varsta inaintata, nouazeci si patru de ani.