Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Cuvios Nichita Marturisitorul in fiecare an pe 3 aprilie.
Acest sfant s-a nascut in Cezareea Bitinei, provincie situata in regiunea nord-vestica a Asiei Mici intr-o familie evlavioasa. Mama acestui sfant a murit la opt zile dupa ce pruncul se nascuse iar tatal sau, Filaret s-a calugarit. Astfel, acest mic copilas a ramas in grija bunicii care l-a crescut in spirit crestin. Inca de la o varsta foarte frageda Nichita mergea des la biserica. Mai apoi, a devenit ucenic al pustnicului Stefan, cu binecuvantarea caruia, Nichita merge la Manastirea Mydicia, la egumenul Sfantul Nichifor.
Petrecand sapte ani sfinti la manastire, fiind renumit pentru regulile drastice impuse in viata monahala a manastirii, Nichita va fi hironit ca preot insusi de Sfantul Nichifor, ajungand sa cunoasca viata cea fara de pata a tanarului calugar, caruia ii va incredinta conducerea manastirii cand acesta se imbolnavi.
Deoarece Nichita nu voia puterea, acesta se darui intru totul iluminarii si bunastarii manastirii, conducandu-si fratii dupa propria sa viata. Iar la foarte putin timp distanta, viata sfanta a celor de la manastire vor atrage si pe multi altii care poposeau acolo cautand mantuire. Iar dupa mai multi ani, numarul calugarilor din acea curata manastire va atinge o suta.
Iar dupa ce bunul Dumnezeu il cheama la el pe Sfantul Nichifor, fratii l-au dorit cu totii ca egumen pe Sfantul Nostru Cuvios Nichita.
Bunul Dumnezeu il va inzestra pe Sfantul Nichita cu harul savarsirii de minuni. De exemplu, prin rugaciunile sale, un copil surdo-mut isi recapata graiul, in timp ce doua femei posedate de necurat se vindecara. Mai mult, un altul isi recapata mintile iar foarte multi bolnavi se vindecara de ranile lor.
In acea perioada imparatul Leon Armeanul porni prigoana impotriva crestinilor. Episcopii ortodocsi erau inlaturati din functie si exilati. Iar in 815 la Constantinopol se aduna un consiliu al ereticilor in cadrul caruia se hotari alungarea Patriarhului Nichifor si inlocuirea acestuia cu un eretic pe nume Teodot.
Imparatul ii aduna pe toti capii monahali, incercand sa ii converteasca la eretismul iconoclast. Printre acestia se afla si Sfantul Nichita, care statu neclintit in credinta sa. Urmand exemplul Cuviosului, toti ceilalti au refuzat sa se inchine idolilor, preferand sa cinsteasca sfintele icoane. Asadar, toti cei prezenti au fost aruncati in inchisoare. Nichita va rabda cu mult curaj toate chinurilor.
Vazand acest lucru, imparatul si Teodot au incercat sa ii pacaleasca pe ceilalti episcopi spunandu-le ca vor fi eliberati daca vor primi Sfanta Imparasanie de la Teodot.
Foarte multa vreme sfantul refuza sa se imparateasca cu ereticul insa ceda la rugamintile celorlalti. Acesta intra in biserica in care se aflau sfintele icoane si accepta impartasania.
Totusi, cand se intoarse la manastire, vazu faptul ca persecutia impotriva icoanelor a continuat, iar acesta se cai pentru fapta sa. Se intoarce la Constantinopol, unde va denunta cu tarie erezia iconoclasta, ignorand toate amenintarile care veneau de la Leon.
Acesta va fi intemnitat din nou, unde va sta sase ani, pana cand imparatul pagan va muri. Indurand foarte multa foame si munca silnica, Nichita savarsi foarte multe minuni prin rugaciunile sale.
Acesta se muta la Domnul in 824, fiind inmormantat cu mare cinste la manastire. Mai apoi, sfintele sale moaste vor deveni o adevarata sursa de tamaduiri pentru toti credinciosii care veneau sa se inchine cu ardoare si credinta la mormantul sfantului nostru.