Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe Sf. Leon, Episcopul Romei si pe Sf. Agapit, Episcopul cetatii Sinadei in fiecare an pe 18 februarie.
Leon, datorita curateniei nemaintalnite, a intelepciunii dar si a vietii frumoase pe placul lui Dumnezeu, este hironit prin Sfantul Duh ca episcol al Cetatii Eterne, Roma. Pentru viata curata si placuta Domnului, conducand cuvios turma lui Hristos, va nimici idolii si ereticii pe cand a avut loc cel de-al patrulea Sinod Ecumenic, la care au participat 630 de sfinti parinti.
De-a lungul vietii sale a scris foarte multe legate de credinta cea dreapta si a infruntat toti ereticii care voiau sa clatine credinta crestina si sa distruga dogmele insuflate de sfintii parinti. Astfel, Leon facand voia Sinodului, facu foarte multe zile de post, petrecandu-si timpul nevoindu-se si in rugaciune. Insuflat de Duhul Sfant alcatuieste o lucrare unde vor fi aratate toate cele discutate in acele timpuri. Mai mult, acesta va trimite Sinodului Ecumenic o epistola a sa. Sfintii parinti vor primi cu multa caldura epistola, considerand-o un stalp de sprijin al Ortodoxiei.
Bazandu-se pe aceasta, Sfantul Sinod se va ridica impotriva ereticilor si va birouri mestesugurile acestora. Iar Sfantul Leon va trai multa vreme de atunci incolo si va continua sa fie un adevarat far al credintei prin faptele bune savarsite, pana la adanci batraneti cand se va muta la Domnul.
Sfantul Agapit a trait pe vremea imparatilor romani Diocletian si Maximian si se tragea din Capadocia, din parinti crestini. Inca de cand avea o varsta frageda, mergea la manastirea locului, unde erau circa 1000 de monahi, de la care va invata despre savarsirea de fapte bune, incercand continuu sa implineasca poruncile Domnului. Va posti aspru, se va nevoi si isi va petrece foarte mult timp in rugaciune. Iar pentru toate aceste fapte inaltatoare va fi iubit si admirat de toti credinciosii. Iar datorita faptului ca a ascultat de tot ceea ce il invatasera fratii sai de la manastire, Dumnezeu il va inzestra cu darul de a savarsi minuni. De-a lungul vietii Agapit va vindeca pe cei bolnavi dar si animalele.
Afland despre Agapit ca are o conditie fizica foarte buna, imparatul Liciniu il va lua in oastea lui fara voia sfantului. Totusi, pana si in aceste conditii sfantul nu va renunta la nevointele pustnicesti. Acea vreme era extrem de tulbure pentru credinciosi. Razvratindu-se si refuzand sa se inchine idolilor, acesta va fi ranit de o sulita dar va fi salvat de bunul Dumnezeu.
Liciniu va muri iar Constantin ii va urma. Va deveni arhiereu si va savarsi minuni si mai mari, fiind si un prooroc al vremii. Traind pana la sfarsitul vietii sale in chip frumos si savarsind foarte multe minuni, se va muta in pace la Domnul.