Biserica Ortodoxa ii pomeneste pe Sfantul Mare Mucenic Eustatie si sotia sa Teopista cu cei doi fii, Agapie si Teopist in fiecare an pe 20 septembrie.
Inainte de a lua numele de Eustatie, acest sfant mare mucenic se numea Placid, iar pe nevasta acestuia Tatiana. Placid a fost general la Roma, pe vremea imparatului Traian, in preajma anului 100. Desi acesta era un pagan instarit, bunatatea si milostenia pe care o arata pentru cei saraci stralucea mult mai tare.
Dumnezeu, vazand sufletul cel bun al lui Placid i se arata in chip asemanator precum Sfantului Apostol Pavel. Intr-o buna zi, pe cand era la vanat, Placid vazu un cerb pe care incepu sa il goneasca. Totusi, animalul ramasese neclintit in timp ce Placid se apropia de el. Cand fu indeajuns de aproape de el, vazu intre coarnele cerbului Sfanta Cruce a Mantuitorului, care stralucea mai tare ca soarele. De la Cruce auzi un glas care il intreaba de ce il prigoneste deoarece el este Hristos, cel pe care Placid il cinsteste fara a sti. Fiind cuprins de uimire si speriat, Placid cazu de pe cal, pierzandu-si cunostinta pentru cateva ceasuri bune.
Hristos i se arata si a doua oara pentru a il convince pe Placid de faptul ca tot ceea ce s-a intamplat acesta nu si-a inchipui. Atunci, Placid incepu a crede din toata inima si se boteza. Iar numele sau de botez este Eustatie iar sotia sa se va numi Teopista. Cei doi copii ai lor vor purta numele de Agapie si Teopist. Dand dovada de credinta si datorita virtutiilor sale, bunul Dumnezeu i se arata din nou, spunandu-i ca va ajunge precum Iov, sa sufere foarte multe incercari din partea necuratului, insa Harul va fi cu el.
Iar cele spuse de Domnul s-au adeverit, sfantul pierzandu-si intreaga avere si fiind nevoit sa ia drumul exilului in timp ce sotia sa a fost robita iar copiii sai rapiti de animale salbatice. Insa, in acea perioada barbarii au invadat pamanturile romanilor, negasind vreun capital indeajuns de incercat pentru a le tine piept. Atunci, imparatul roman isi aduce aminte de Eustatie si de toate faptele sale vitejesti. Pentru toate acestea il cheama la curtea imparateasca, ii ofera toate bunurile si averea pe care le avea. Iar sfantul nostru, in fruntea ostirii romane, ii invinge si ii respinge pe barbari. Intorcandu-se la Roma, gasi pe sotia si pe copiii sai, care au fost protejati de Harul Dumnezeiesc pentru credinta cea neclintita a sfantului.
Hadrian, succesorul lui Traian ii reda cintea cea dintai insa ii cere acestuia sa se jertfeasca idolilor pentru victoriile rasunatoare pe care le-a obtinut. Totusi, Eustatie ii raspunde imparatului ca acesta a reusit sa biruie doar cu ajutorul lui Hristos, si nu cu ajutorul idolilor si ai falsilor dumnezei.
Maniat, imparatul, la auzul acestor cuvinte, il da pe sfant alaturi de sotia sa si de fii lor sa fie mancati de fiare salbatice. Insa din pricina faptului ca fiarele nu nu voit sa ii manance, imparatul ordona ca acestia sa fie aruncati intr-un cazan incins. Astfel isi dau acesti sfinti mucenici sufletele in mainile Domnului. Totusi, trupurile acestora nu au fost mistuite de flacari, spre mirarea imparatului si a paganilor si spre bucuria crestinilor. Acestia din urma au inteles faptul ca Harul Dumnezeiesc se revarsa in trupurile sfintilor.