Sfanta marita si cinstita Mare Mucenita Ecaterina este praznuita de Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 25 noiembrie. Ecaterina s-a nascut in Alexandria, fiind fica guvernatorului provinciei egiptene, Contas pe vremea imparatului Maximinus, patimind pentru Dumnezeu in anul 305. Slavii o praznuiesc pe sfanta pe 24 noiembrie, in timp ce grecii, arabii si romanii o cinstesc o zi mai tarziu.
Alexandria, provincie considerata centrul cunoasterii elenistice in Antichitate este locul unde Elena primeste o educatie asa cum nu multi se pot lauda, invatand despre cei mai mari invatacei si filozofi ai timpului. Datorita faptului ca exceleaza prin frumusetea si inteligenta pe care i-a dat-o Domnu, tinerii care proveneau din cele mai bogate familii ale imperiului obisnuiau sa ceara des mana Sfintei, insa ea nu a ales pe niciunul. Le spune parintilor ca nu va deveni sotia nimanui, decat cu cineva care va fi mult mai celebra, bogata, frumoasa si mai inteleapta decat ea.
Mama Ecaterinei, o crestina care isi ascundea credinta, o trimite la propriul ei duhovnic, un Sfant care obisnuia sa petreaca majoritatea itmpului in singuratate intr-o pestera, rugandu-se. Ascultand-o pe Ecaterina, parintele ii spune ca aceasta va cunoaste un tanar care o va depasi intru toate.
Astfel, imaginea mirelui aparu in mintea fecioarei, iar cu fiecare zi care treacea dorinta lui tot crestea. Adevarul, dupa care sufletul ii tanjea, ii aparu. La despartire, mirele ii inmana Ecaterinei o icoana in care cu Nascatoarea de Dumnezeu Fecioara si cu Mantuitorul in brate. Acesta o sfatuieste sa se roage mereu cu credinta catre Regina Raiului.
Toata noaptea dupa ce veni de la Sfant Ecaterina se ruga. Iar asa i-a fost dat sa o vada pe Fecioara Maria, inaintea careia ingenuncheaza. Iar Maria il trimite pe Mantuitor sa o vada. Insa fiul isi intoarse fata de la ea spunand ca El nu poate sa o vada deoarece era urata, dintr-un neam oarecare, zgarcita si nici desteapta. Mai mult, ea nu a cunoscut apa Sfantului Botez si era fara pecetea Duhului Sfant.
Sfanta se intoarce la parinte foarte intristata. Acesta o primeste cu multa dragoste, o invata credinta cea dreapta si ii spuna sa isi pastreze puritatea si integritatea, rugandu-se neincetat. La fina, acesta savarseste asupra ei taina Sfantului Botez. Maica Domnului i se arata din nou cu Mantuitorul. De aceasta data Hristos o priveste cu tandrete, dandu-i un inel de o frumusete nemaintalnita.
In tot acest timp, Maximinus merge la Alexandria cu prilejul unei sarbatori pagane. Tocmai de aceea, sarbatoarea a fost celebrata cu mare fast si cu un numar important de oameni. Toate tipetele animalelor sacrificate, fumul si mirosul saracelor animale, focurile care ardeau in continuu si agitatia paganilor copleseau Alexandria. La acest festival se aduceau si jertfel umane, aruncand in foc oameni de credinta dreapta, care refuzau cu indarjire sa aduca ofranda zeilor. Din dorinta si iubirea Sfintei pentru cei sacrificati, isi ia inima in dinti si merge la marele conducator pagan al imperiului.
Ecaterina se prezinta singura, isi marturiseste credinta in adevaratul Dumnezeu, denuntand cu intelepciune greselile pe care paganii le faceau. Frumusetea sfintei devine captivanta pentru imparat. Acesta, pentru a o determina si a ii arata ca paganii sunt superiori crestinilor prin prisma religiei, ordona adunarea a 50 din cei mai invatati dascali ai imperiului. Totusi, Sfanta ii invinge cu intelepciunea ei, determinandu-i pe acestia sa creada in Hristos. Ecaterina ii intareste cu semnul crucii, iar acestia accepta cu curaj moartea in numele Domnului, fiind arsi la porunca imparatului.
Vazand ca nu are cum sa o mai convinga pe Sfanta, imparatul ii promite bogatii si faima. Aceasta refuza hotarat, fapt care il determina pe imparat sa ordone sa fie supusa la torturi inimaginabile iar mai apoi sa fie aruncata in inchisoara. Imparateasa Augusta, auzind foarte multe lucruri despre Ecaterina, dori sa o cunoasca. Aceasta il convinge pe comandantul armatei sa vina impreuna cu mai multi soldati la inchisoare. Ce vazu imparateasa acolo nu ii veni sa creada. Acolo era Ecaterina, puternica, dand dovada de tarie de spirit si mereu invaluita de Harul Dumnezeiesc. Cu multa rabdare incepe sa explice toate invataturile crestine celor nou-veniti pe care reuseste sa ii converteasca la crestinism.
La o zi distanta mucenita este adusa in fata curtii de judecata, unde este amenintata ca va fi trasa pe roata. Imparatul ii cere sa aduca jertfa zeilor si sa se abata de la calea cea ingusta si dreapta. Sfanta continua sa il marturiseasca cu tarie pe Hristos, ea insasi apropiindu-se de roata de tortura. Atunci un inger aparu si lovi toate instrumentele de tortura care devenira mai apoi bucati.
La vazul acestei minuni, imparateasa dar si 200 de soldati isi marturisesc in public credinta in Marele Dumnezeu, fapt pentru care sunt decapitati. Imparatul, furios, incerca iarasi sa o ademeneasca pe Mucenita, propunandu-i sa fie sotia lui, cerere intampinata iarasi cu refuz. Isi mai marturisi o data credinta si iubirea pentru Dumnezeu si Hristos, mai rugandu-se o data la Mirele Ceresc si isi puse capul pe butuc sub sabia calaului.
Moastele Sfintei Mari Mucenite Ecaterina sunt duse de un inger in Muntele Sinai. Acolo, in preajma secolului al IX-lea sau al X-lea se gaseste cinstitul ei cap dar si mana stanga, care mai apoi au fost puse cu mare cinste in biserica din Manastirea Sinai. Un fragment al Moastelor Sfintei se gasesc si la biserica Sfanta Ecaterina din Capitala.
sursa foto: Atelier Icoane