Călugăria reprezintă dincolo de palpabil, starea de smerenie deplină în fața lucrării lui Dumnezeu. O altfel de unire cu Hristos în care bucuria de a fi pe drumul spre cărarea împărăției se împletește cu misiunea de a sluji pentru tot restul vieții, pe pământ, în mănăstire. Cu siguranță acest drum este unul binecuvântat de Dumnezeu, iar cei ce îl aleg trăiesc într-o continuă comuniune cu El. Din exterior, pare facil a respecta rânduiala mănăstirii și a alege traiul atât de aproape de Domnul, departe de cele lumești. În realitate însă, misiunea este una împlinitoare însă nu poate fi îndeplinită de orice creștin.
Cum se alege calea spre călugărie
Chiar dacă sună clișeic, călugăria este o chemare spre mântuire. Puțini oameni cunosc faptul că însuși cuvântul „monah” înseamnă „bun creștin”, titulatură care rămâne pecetluită mai ales ca însemnătate pentru totdeauna în ceea ce îl privește pe călugăr. Viața smerită, simplă, departe de vuietul lumesc, la distanță de tentații și vicii, într-un cadru plin de sfințenie și ascultare,călugăria este cu adevărat unirea cu Dumnezeu.
Alegerea acestui drum pavat cu rugăciune și ascultare este una ușoară atunci când creștinul în cauză, viitorul monah, are dorința de nestăpânit de a trăi în mănăstire, aproape de Dumnezeu în cel mai mistic sens. Pentru o astfel de decizie însă, liberul arbitru trebuie să fie prioritar. Mai concret, chemarea și dorința de a alege această cale trebuie să fie proprie, să vină din inima curată, iar mai apoi, bineînțeles cu binecuvântarea duhovnicului care ne poate încuraja în această direcție.
Tocmai pentru că acest drum are un singur sens și anume slujirea lui Dumnezeu până la pragul mormântului și dincolo de acesta, procesul este unul de durată. Inițial după ce o persoana decide să ia calea mănăstirii, poartă întâi titulatura de „frate” sau „soră” de mănăstire. În toată perioada respectivă primește responsabilități diverse oferind ajutor la treburile gospodărești ale mănăstiri. În tot acest timp, viitorul monah trebuie să facă ascultare de stareț. După o perioadă stabilită poate avea loc tunderea în călugărie sau slujba specială prin care „candidatul” la traiul smerit devine monah.