Pentru început este imperios necesar a lămuri că numai conștiința omului diferențiază astfel păcatele :” mărunte” sau „mari”. În realitate, toate acțiunile împotriva legii firii, departe de poruncile Domnului, sunt lipsite de rânduială în fața Tatălui Ceresc. Astfel, doar mintea omului categorisește o abatere de la conduita creștinească drept „păcat mărunt”. De multe ori, împinși de gândul necurat socotim a proceda într-un fel sau altul având certitudinea că fapta nu este una potrivită în fața lui Dumnezeu, însă „încălecăm” păcatul cu gândul că este unul mărunt. Mici sau mai mari, păcatele ne vor îngreuna urcușul spre destinația finală a sufletelor noastre: mântuirea.
Bârfim/clevetim și astfel păcătuim
„Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea” (Iacov 4, 11). Așa cum ne învață Sfânta Scriptură, legea lui Dumnezeu este iubirea de aproapele. Prin clevetire, omul se abate de la această lege, nu doar producând suferință celui bârfit ci încărcându-și sufletul cu ură și răutate. În aceeași direcție inclusiv defăimarea și calomnierea sunt păcate. Prin defăimare aduci în față păcatele aproapelui uitând de fapt de ale tale, în timp ce prin calomniere, sunt discutate faptele pe care cel în cauză nu le-a materializat niciodată, astfel aceste născociri nedrepte pot fi pedepsite aspru de Dumnezeu. În Psalmul 51, spre exemplu, ne este conturată aceasta stare a păcatului clevetirii:”Nedreptate a vorbit limba ta” .
Lenea sau trândăvirea
Marii duhovnici ai bisericii ortodoxe aduc în vedere credincioșilor faptul că păcatele socotite ca fiind „mărunte” sau mai grav, chiar „îngăduite”, nu sunt decât porțile spre păcatele mari. Lenea sau trândăvia sau delăsarea pricinuiește sufletului. Din acestea se pot naște beția, afulterul și alte rătăciri venite atunci când mintea și mâinile nu au ocupație. Cu rugăciunea în gând și lucrul în mâini, sufletul nostru rămâne în dreapta credință.
Sudalmele sau ocările
Nu este ușor să rupi o astfel de patimă care aduce schimonosire sufletului, însă doar cu rugăciunea aproape acest lucru poate fi depășit. Multe persoane în momentele tensionate folosesc sudalme sau înjurături, chiar legate de credință și Dumnezeu. Un păcat greu, dureros și apăsător pentru inima oricui! Cu „Doamne miluiește” vei trece mare, însă cu ocările pe limbă nici cea mai mică punte.