Incepand cu Martisorul romanii pot incepe sarbatorirea apartiei primaverii. Conform vechiului calendar roman, 1 Martie reprezenta prima zi a anului, moment in care se sarbatorea “Matronalia”, in cadrul careia aveau loc si serbarile lui Marte, zeu al primaverii, al fortelor naturii dar si al agriculturii.
1 Martie reprezinta si momentul in care toti oamenii incep sa caute printre zapada ramasa si primele fire de ghiocel, floare care reprezinta venirea primaverii in adevaratul sens al cuvantului. Tot in aceasta perioada frigul incepe sa se mai domoleasca iar razele soarelui sa ne dezmierde, cununand cu victoria soarelui impotriva intunericului. Victoria reinvierii si a regenerarii naturii este invocata prin Martisorul pe care fiecare roman il daruieste tuturor celor dragi, o mica atentie prin care le spunem semenilor ca speram ca primavara sa le aduca fericire din plin si noroc pe cat de mult posibil.
Un obicei pe care toti dintre noi il cunoastem, Martisorul este o traditie puternic inradacinata in cultura romana. De 1 Martie se obisnuieste ca toate persoanele sa ofere si sa primeasca acele mici simboluri ale primaverii, si anume martisoarele. Insa, foarte putine persoane stiu cu adevarat povestea martisorului, ceea ce simbolizeaza acesta si de unde a pornit obiceiul cu purtatul martisorului.
Semnificatia martisorului a ramas neschimbata odata cu trecerea timpului. Acesta este un simbol al primaverii, al revenirii la viata. Menirea acestuia este de a aduce optimism si credinta in sufletele tuturor credinciosilor. Totusi, forma martisorului s-a schimbat de-a lungul timpului. Daca la inceput acesta era simbolizat printr-o moneda, ulterior acesta a luat forma unor pietre de rau vopsite in culorile alb si rosu, insirate pe o ata. In prezent, obiectele de ceramica, florile sau chiar margelele colorate in aceste doua culori le-au substituit.
Conform unor legende, povestea martisorului este urmatoarea: Intr-o buna zi soarele cobori in sat, la o hora, unde a luat chipul unui fecior. Un zmeu, care ii observa fiecare miscare il rapi dintre oameni iar mai apoi il inchisese intr-o temnita. Toata lumea se intristase, in timp ce pasarile refuzau sa cante, raurile sa curga, iar copiii sa rada. Nicio persoana nu cuteza sa il infrunte pe zmeu. Totusi, intr-o buna zi, un tanar se hotari sa plece sa salveze mult doritul soare. Multi oameni l-au condus, oferindu-i tanarului puterilor lor pentru a-i fi de folos in lupta sperand ca astfel acesta va putea sa il invinga pe zmeu si sa elibereze soarele.
Drumul tanarului a durat nu mai mult nici mai putin de 3 anotimpuri: vaca, toamna si iarna. Intr-un final acesta gasi castelul zmeului si incepura lupta. Si au luptat ei zile la rand pana cand zmeu este doborat. Lipsit de vlaga si sleit de puteri, tanarul elibereaza soarele, care se ridica sus pe cer, vestind lumii ca s-a intors pentru a inveseli si a bucura lumea. Toata natura revine la viata, oamenii isi recapata zambetele, insa viteazul nu mai apuca sa vada primavara. Sangele care ii tasnea din rani se prelingea incet pe zapada.
Iar cand zapada incepu a se topi, flori albe (ghioceii) incepeau sa rasara. Pana si ultima picatura de sange din trupul tanarului se scurse in zapada. De atunci, tinerii obsnuiesc sa impleteasca doi ciucurasi, unul alb si unul rosu, pe care le ofera fetelor care le sunt dragi sau celor apropiati. Rosul semnifica dragoste pentru tot ceea ce este frumos, amintind de culoarea sangelui tanarului, in timp ce albul inseamna sanatate si puritate, care se trage din ghiocel.
Totusi, care or fi originile martisorului? La originile acestuia a stat o moneda de aur sau de argint. Altii spun ca la aceasta moneda se atasa o sfoara facuta din doua fire rasucite de culoare alba si rosie. Acestea reprezentau biruinta vietii asupra mortii, a sanatatii asupra bolilor. Batranii inca cred faptul ca persoanele care poarta martisorul, in special cele sensibile sunt ocrotite de boli.
