Într-o inimă în care s-a încuibat duhul lumii, nu poate sălășlui și Duhul Sfânt. Iar inima omului contemporan s-a umplut de iubiri vremelnice și pieritoare: stima de sine, televizorul, avuția, plăcerea gastronomică ori trupească. Dar mai abitir ca niciodată, acestora li se adaugă un păcat înțeles azi ca normalitate – îndreptățirea de sine.
Întreaga societate, clădită pe valori promovate în mass-media și în cărți de duzină, îi caută circumstanțe atenuante omului și păcatelor sale. Iar omului, raportându-se la lumea din jur și la dulceața înșelătoare cu care aceasta îl ademenește, îi pare firesc să nu mai țină post, pentru că nimeni nu mai ține; să nu mai meargă la Biserică, pentru că te poți ruga și acasă; să facă/să împingă la avort, pentru că trendurile părtinitoare promovează ideea că nu există nicio consecință. În acest context al diluării Adevărului, omul își găsește cu ușurință scuze pentru neputințele sale și se îndreptățește, pentru a putea trăi cu impresia unei conștiințe curate. Ba mai mult decât atât, îl socotește nebun și-l judecă pe cel care se silește să își mențină echilibrul pe cărarea strâmtă a vieții creștine.
Uitându-L pe Hristos, Cel singur fără de păcat, omul se înfierează și împotriva aproapelui, întrucât i s-a inoculat ideea căutării de dreptate aici pe pământ și îl arătă cu degetul pe cel de lângă el. Această atitudine este contrară învățăturii creștine, care ne îndeamnă să vedem în aproapele nostru chipul lui Dumnezeu și să-l odihnim, iertându-l. Ba mai mult decât atât, Sfântul Iosif Isihastul ne îndeamnă: „să te biciuiești până te vei sili pe tine să numești lumina întuneric, și întunericul lumină. Să fugă de la tine orice drept al tău. Să se stingă orice dorință de înălțare. Să te faci pe tine nebun cu bună știință”. Dreptatea noastră este la Dumnezeu, nu în mâinile oamenilor. Așadar, să ne amintim constant că suntem cel mai mare dintre păcătoși și să vedem în celălalt un posibil sfânt. Să nu ne îndreptățim pe noi, căutând vină și în celălalt, și nu râvnim la dreptatea pământească. Să îi acoperim greșeala aproapelui, pentru ca și Hristos să ne ierte păcatele!