Psalmul 14 Al lui David
1. Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău?
2. Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa,
3. Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.
4. Defăimat să fie înaintea Lui „el ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă,
5. Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.
În vremurile noastre, când nevoia de repere morale și spirituale devine tot mai pregnantă, cuvintele vechi capătă noi înțelesuri și relevanță. Psalmul 14 al lui David ne oferă o astfel de perspectivă, cu întrebări care răsună puternic chiar și în societatea contemporană.
„Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău?”
– o interogație care transcede timpurile, punându-ne pe gânduri despre ce înseamnă să fii cu adevărat bun și demn.
Răspunsul lui David este simplu, dar puternic:
„Cel ce umblă fără prihană și face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa”.
Aici nu e vorba de bani, de putere sau de faimă. E vorba de a fi cinstit, de a face ceea ce e corect și de a trăi cu adevărul în inimă.
Mai mult decât atât, David ne spune ce înseamnă să fii un vecin bun:
„Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său și ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.”
Gândiți-vă puțin la asta. Câte neînțelegeri, câte certuri ar putea fi evitate dacă fiecare dintre noi ar lua aminte la aceste cuvinte! Peste tot în jurul nostru se aud șoapte, bârfe, vorbe care mai de care. Dar ce-ar fi dacă am încerca să fim mai buni, să ne gândim de două ori înainte de a spune ceva care ar putea răni pe cineva?
Este adevărat că în viața de zi cu zi, e greu să stăm mereu pe gânduri. Uneori cuvintele ne scapă fără să vrem. Dar asta nu înseamnă că nu putem încerca. Dacă fiecare dintre noi ar face un mic efort să fie mai grijuliu cu vorbele, să nu răspândim zvonuri sau să nu vorbim de rău pe cineva, poate că lumea în care trăim ar fi un pic mai bună.
Acum, unii vor spune că asta e o idealizare, că oamenii nu se pot schimba așa de ușor. Dar de ce nu? Schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Dacă azi alegem să nu spunem acea vorbă răutăcioasă, poate mâine vom alege să ajutăm pe cineva în loc să ne facem că nu vedem.
Și gândiți-vă la impactul pe care l-ar avea asta asupra celor din jur. Când cineva vede că e tratat cu respect și fără judecăți, e mai probabil să răspundă la fel. E ca un lanț al bunătății care se propagă, începând de la un singur gest, de la o singură alegere de a nu răni pe altul cu cuvinte.
În final, este vorba despre a fi om, despre a arăta că ne pasă unii de alții. Nu e vorba doar de a nu face rău, ci de a fi un exemplu pozitiv în comunitatea noastră. Așa cum spunea David în Psalmul 14 : „Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său și ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.”
În lumea noastră, plină de bârfă și minciună, aceste cuvinte sunt un memento puternic despre importanța de a fi onest și de a nu răni pe ceilalți cu vorbele noastre.
Și, la fel de important, este să trăiești o viață curată, fără a cădea în ispitele lăcomiei sau ale corupției:
„Argintul său nu l-a dat cu camătă și daruri împotriva celor nevinovați n-a luat.”
Acesta este un apel la a trăi o viață în care nu profităm de ceilalți sau nu facem rău intenționat.
David încheie cu o promisiune de speranță și de stabilitate pentru cei care trăiesc după aceste principii:
Acesta este un mesaj puternic de asigurare că, dacă trăim vieți oneste și drepte, vom găsi un temei solid! Într-o lume ce este instabilă și supusă continuu schimbărilor, noi păstrăm adevărul în inima noastră!….
În Psalmul 14 regăsim Dragostea și încrederea în Dumnezeu!