Biserica Ortodoxă îi praznuieste pe Sf. Sfințiți Mucenici Clement și Petru în fiecare an pe 24 noiembrie.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Clement şi către Sfântul Sfinţit Mucenic Petru
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Clement, Episcopul Romei, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea…
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stând lângă Tronul Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri şi luminându-te cu Dumnezeiasca Lumină, părinte, luminează inima mea cea întunecată, ca să laud adormirea ta cea purtătoare de lumină!
Vezi întregul canon aici: Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Clement şi către Sfântul Sfinţit Mucenic Petru
Semnificația numelui Clement
Clement, străbătând etapele semnificative ale evoluției sale, de la originile latinești până la răspândirea sa în lumea creștină.
În zilele noastre, celebrăm cu bucurie și recunoștință memoria Sfântului Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Romei, un nume purtat cu mândrie de mulți credincioși. Numele Clement, în esența sa, își găsește rădăcinile în latinescul „Clemeng – Clementis”, oglindind virtuți precum indulgența și mila, calități fundamentale ale sufletului creștin.
Mărturia istorică ne arată că numele Clement, îmbibat cu semnificații pioase, a călătorit peste hotarele culturale și geografice, ajungând la slavi odată cu lumina creștinismului. Aici, numele a înflorit, dobândind forme diverse, de la Klimenty la prescurtările sale Klim și Clement.
Privind la varietatea formelor numele Clement în diferite limbi – Clement în engleză, Clément în franceză, Clemente în italiană și spaniolă, Kliment în bulgară și rusă, sau Klementyna în poloneză – observăm un mozaic cultural bogat, ce reflectă unicitatea și universalitatea acestui nume.
În inima Bisericii Ortodoxe stă Chiril al Alexandriei, teolog de seamă, iar în rândul Părinților Apostolici îl găsim pe Sfântul Clement I, episcopul Romei. Amintirea lor ne reamintește de legătura profundă între numele purtat și misiunea spirituală în lume.
Viața Sfântului Sfințit Mucenic Clement
Clement, alesul Domnului, care a văzut lumina zilei în cetatea eternă, fiind contemporan cu Sfinții Apostoli.
În vremea tinereții sale, o mare durere i-a umbrit zilele: mama sa și cei doi frați au fost înghițiți de valurile necruțătoare ale mării, iar tatăl său, într-o încercare disperată de a-i regăsi, s-a pierdut și el. La vârsta de douăzeci și patru de ani, tânărul Clement, purtat de credință și speranță, pornește în căutarea celor dragi. Pe acest drum al căutării, destinul îl aduce față în față cu Sfântul Barnaba și discipolii Sfântului Petru, un moment de cotitură în viața sa.
Prin minunile Providenței, Clement își regăsește părinții, un semn că harul Divin veghea asupra sa.
Consacrat în slujba Domnului, Clement devine episcop în Roma, urmându-i pe Lin și Anaclet. În această demnitate, el a fost un far de lumină pentru creștini, convertind multe suflete la credința adevărată. Într-un an de Paști, prin rugăciunea și lucrarea sa, patru sute douăzeci și patru de oameni de neam nobil au fost botezați, mărturisind noua lor credință.
Însă, umbra persecuției nu întârzia să cadă asupra sa. În vremurile tulburi ale împăratului Domitian, Sfântul Clement a fost supus la chinuri grele, fiind martirizat în anul 101, în timpul împăratului Traian. Sfârșitul său pământesc a fost pecetluit cu o ancoră de fier, simbol al credinței sale neclintite, fiind aruncat în adâncurile mării.
Miracolele nu s-au sfârșit odată cu trecerea sa la cele veșnice. La pomenirea sa anuală, se spune că apele se retrag, dezvăluind locul mărturisirii sale. Într-o astfel de zi, un copil uitat acolo de părinți a fost găsit viu și nevătămat un an mai târziu, hrănit și ocrotit de însuși sfântul.
Dintre toate lucrările atribuite Sfântului Clement, „Scrisoarea I către Corinteni” rămâne un testament autentic al gândirii sale. Recunoscută de Eusebiu, Ieronim și Dionisie al Corintului, această operă străbate timpul în diverse traduceri, păstrând vie flacăra credinței sale.
Viața Sfântului Sfințit Mucenic Petru
Sfântul Petru, episcopul Alexandriei a trăit pe vremea impăratului Maximian. A fost invățuitor al credinței creștine și propovăduitor al celor drepte. Datorita acestor lucruri împaratul voia să îi taie capul. Atunci, îl supăra Arie și cerând iertare, rugându-se și tot poporul pentru aceasta.
Totuși, sfântul rămasese neînduplecat, alugându-l și blestemându-l totodată, spunându-i să fie despărțit de mărirea Mântuitorului și în acest veac și în cel viitor.
Acesta spunea către credincioși că a vazut pe Dumnezeu sub forma unui cocon mic de o strălucire mai puternică decât soare, însă fiind îmbrăcat într-o haină zdrenturoasă din cap pana în picioarele. Acesta îl intreabă de ce îi este rupta haina, la care bunul Dumnezeu îi spune ca Arie a fost cel care i-a rupt-o.
Prin acest semn Dumnezeu îi arată lui Petru despărțirea și oserbirea pe care Arie a facut-o lui Hristos, nerecunoscând că Hristos este de o ființă cu bunul Dumnezeu. Sfântul s-a săvarșit dupa porunca împaratului prin taierea capului, primind cununa sfântă a muceniciei.