Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Sfintit Mucenic si Apostol Iacob, ruda Domnului in fiecare an pe 23 octombrie.
Iacob a fost unul dintre cei patru frati, Iacob, Iosif, Simon si Iuda, fii ai lui Cleopa si ai Mariei, verisoara a Nascatoarei de Dumnezeu, Fecioara Maria. Acestoa nu au fost frati ai Mantuitorului ci verisorii acestuia.
Pe Iacob il chema Iacob al lui Alfeu deoarece tatal sau, Cleopa, purta si acest nume. Iar pentru a putea fi deosebit de Iacob, fiul Salomeei si al lui Zevedeu, acesta mai este cunoscut si sub denumirea de „Iacob cel mic”. Astfel, Sfantul nostru Apostol Iacob il vazu pe Domnul nostru Iisus Hristos Inviat.
Mai mult, acesta era incredintat de invierea mortilor, fapt combatut de saduchei, motiv pentru care acestia il urau. La conducerea acestora se afla Ana cel tanar, fiul al arhiereului Ana, personaj care luptase din toti rarunchii pentru rastignirea Mantuitorului. In anul 62, pe cand Sfintele Pasti erau sarbatorite, saducheii se folosesc de faptul ca noul procurator, Albin, care a fost numit in locul lui Festus, cel care murise, nu ajunsese inca pentru a-si lua slujba in primire si planuiesc sa il omoare pe Sfantul Apostol Iacob.
Potrivit istoricului Eusebiu de Cezareea, episcopul Ierusalimului se urca pe cea mai inalta platforma a templului de unde indemna poporul sa renunte la credinta in Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Totusi, Iacob, ruda Domnului marturiseste cu si mai multa tarie credinta in Mantuitorul nostru, motiv pentru care este aruncat de la acea inaltime mare. Totusi, acesta nu muri pe loc, apucand sa se roage la bunul Dumnezeu spunand: „Doamne, iartă-le lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac”. Un filu al lui Rehav, care era si preot, ii ia apararea sfantului insa putin cam prea tarziu dat fiind faptul ca un pagan din multime apuca sa il loveasca in cap pe Sfantul nostru Apostol Iacob, care isi da sufletul in mainile bunului Dumnezeu.