Acest sfant este praznuit de Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 27 iulie. Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti care fac parte din Biserica lui Hristos. Acesta este supranumit „doctor fara de arginti”, fapt care arata ca sfantul nu a fost interesat de averi, multumindu-se cu ceea ce a avut din rosturile sale. Mai mult, acesta nu a cerut nimanui sa ii plateasca pentru binefacerile pe care acesta le-a facut. Pantelimon este cunoscut ca fiind ocrotitorul medicilor si tamaduitorul bolnavilor. Mai mult, acesta este un model de doctor, crestin si slujitor al Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon a dus o viata inchinata slujirii aproapelui. Acesta s-a nascut in cetatea Nicomidiei in anul 284, pe vremea imparatului Maximian Galeriu. Tatal sau era un senator pagan de la curtea imparatului in timp ce mama sa era crestina. Primele sau nume a fost „Pantoleon” care insemna „cel intru toate puternic ca un leu”. Mama lui, Evula, era o crestina desavarsita, rugandu-se in taina la Hristos cu fiecare prilej pe care il avea. Tot ea ii vorbea micutului despre implinirea sufletului dar si despre tainele credintei in nemurire.
Aratand o inclinatie pentru invatatura crestina, rezultat al influentei mamei sale, Pantelimon nu va dori sa caute caile sfinte odata cu moartea acesteia. Va deveni atras de filosofie, iar tatal sau il va trimite la toate scolile pagane ale timpului. Reuseste sa termine cu succes Scoala de Medicina la Nicomidia. Ulterior, Pantelimon fu incredintat spre ucenicie medicului Eufrosin. De la acesta a reusit sa dobandeasca foarte multe cunostinte dar si o intelepciune aparte a practicarii meseriei. Este remarcat de imparat, care il alege ca medic al sau.
Incet-incet Dumnezeu isi va face loc iarasi in inima tanarului Pantelimon, determinandu-l sa isi doreasca din ce in ce mai mult Botezul Mantuitorului. Cea mai mare schimbare produse in viata sfantului s-a petrecut pe cand l-a intalnit pe batranul crestin Ermolae, care a aratat medicului cum doar Mantuitorul poate binevoi a vindeca, fie prin oameni, fie mai presus de acestia. Obisnuia sa treaca zilnic prin fata curtii preotului unei biserici din Nicomidia, Sfantul Ermolae, pana intr-una din zile cand Pantelimon este chemat sa intre inauntru.
Astfel, batranul incepu sa il invete ca doar Hristos este singurul si adearatul doctor, atat al sufletelor, cat si al trupurilor. Vizitele au inceput sa devina din ce in ce mai dese. Intr-una din zile, pe cand se intorcea de la Eufrosin, Pantelimon intalni un copil mort, care fusese muscat de o naparca. Dorind sa vada daca cuvintele lui Ermolae sunt adevarate, chema in ajutor pe Hristos iar copilul se ridica de indata in timp ce naparca muri. Aceasta minune a determinat botezarea sfantului Pantelimon, primind acest nume care inseamna „cel in totalitate milostiv”.
Dupa ce a primit Sfantul Botez, Pantelimon a savarsit foarte multe vindecari, ajutand oamenii cu bolile incurabile si cu neputintele. Toate acestea Pantelimon reusi sa le vindece cu ajutorul iubirii si credintei sale in Dumnezeu. Sfantul a reusit sa faca misiuni nu doar prin harul primit, ci si prin tratamentele pe care le oferea bolnavilor. Datorita milosteniei de care a dat dovada, decide sa isi ofere toata averea saracilor, iar tuturor care reuseau sa se vindece de boli nu le cerea nimic drept plata.
Datorita faptului ca foarte multi bolnavi apelau la el, medicii din Nicomidia au devenit din ce in ce mai invidiosi. Iar datorita faptului ca se oferise sa ingrijeasca un crestin care a fost chinuit din porunca imparatului, acestia l-au denuntat la imparat. Datorita faptului ca Pantelimon era crestin si pentru ca nu si-a ascuns niciodata iubirea fata de Mantuitor, imparatul Maximian ordona ca sfantul sa fie supus la chinuri groaznice dupa care capul sa ii fie taiat.
Tanarul este legat de un stalp in timp ce trupul sau este sfasiat cu ajutorul unor gheare de fier. Ranile mai apoi ii sunt arse cu faclii aprinse. Totusi, tortele se sting iar ranile lui Pantelimon se vindeca prin minune. Mai apoi este scufundat in plumb topit si aruncat in mare legat de o piatra imensa insa, Pantelimon scapa nevatamat. Este aruncat apoi fiarelor salbatice insa acesta reuseste sa le imblanzeasca. Continuand asa vreme indelungata torturile si vazand ca nu poate nicicum sa il omoare, Maximian ordona ca sfantul sa fie pus pe o roata cu lame ascutite, care, in momentul in care se rostogoleste de la inaltime in fata intregii cetati sa-l omoare. Lui Hristos i se face mila si il elibereaza pe sfantul Pantelimon, roata striving in schimb un mare numar de necredinciosi. Astfel, Maximian ordona ca Pantelimon sa fie decapitat iar trupul sa fie ars.
Conform traditiei crestine, in momentul in care sfantul a fost decapitat, se spune ca din rana sa nu a curs sange, ci lapte, iar maslinul de care trupul sfantului era legat a rodit pe loc. Chiar daca trupul sfantului a fost ars, credinciosii au scos din cenusa trupul sau neatins de foc, care mai apoi este ingropat cu mare cinste pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul in anul 303.