Sectanții sunt cei care s-au îndepărtat de Biserica lui Hristos pentru o nouă „credință” percepută și propovăduită diferit față de misiunea Sfinților Apostoli. Denumiți de multe ori și „eretici”, oamenii care au aderat la aceste grupuri neortodoxe nu se mai consideră mădulare ale Bisericii mamă. Modul în care aceștia aleg să propovăduiască ideologia lor este deseori perceput ca fiind extrem de deranjat de creștini. Sectanții nu se rezumă doar la adunările în grupuri restrânse alături de cei care cred în teoriile lor ci obișnuiesc să poposească chiar pe la porțile credincioșilor în încercarea de a-i determina să facă parte din grupurile eretice.
Este esențial să ne păstrăm atitudinea fermă în fața lor
Sfântul Ioan Evanghelistul spune cât se poate de limpede că „nu trebuie să nu-i primim în casă, nici ziua bună să nu le dăm.” Orice încercare a acestora de a ne schimba percepțiile creștin ortodoxe trebuie oprită cu fermitate, avându-l pe Hristos în inimă.
Trebuie să avem în vedere că așa cum ne învață marii duhovnici ai bisericii ortodoxe, lăsarea credinței pentru a adera la sectă este un păcat uriaș împotriva Duhului Sfânt. Nu doar că nu trebuie să ascultăm ereziile celor care le susțin ci cu atât mai puțin să refuzăm orice invitație de a participa la vreo adunare cu tematici religioase ale acestora.
” La întâlnirile acelea te duci doar dacă vrei să-l scoți pe vreunul de-acolo”, spunea părintele Cleopa Ilie.
„Eu sunt Adevărul!”
De cele mai multe ori, sectanții se prezintă ca fiind „frați” ai noștri, lucru total neadevărat. Nefiind parte a Bisericii mame, mădulare ale lui Hristos, nu pot fi percepuți drept frați întru Domnul. Susțin cu tărie că ne prezintă partea lor de adevăr, însă este imperios necesar să avem mereu în cuget faptul că Dumnezeu a spus „Eu sunt Adevărul.” Interpretările personale ale sectanților nu fac decât să-i smintească pe cei slabi în credință care pleacă urechea la legea lor.